O gafă de premier!

Am avut astăzi de ales între mai multe subiecte pentru declaraţia politică. Puteam să vorbesc despre eliminarea subvenţiilor la încălzire, despre anunţatele disponibilizări din sectorul bugetar, despre noile intenţii ale PD-L de impozitare a pensiilor sau, de ce nu, despre „succesul” Schengen. <!-- more -->
Adică, despre incompetenţa, cinismul şi impostura politică a actualului Guvern.

Numai că am auzit-o luni pe doamna Sulfina Barbu referindu-se cu seninătate la pensionarii din România ca la nişte dispreţuiţi asistaţi social, un fel de milogi stresanţi care ţin pe loc reforma statului PD-L. Şi brusc mi-au venit în minte Lăzăroiu, Funeriu, Igaş, Baconschi. Rând pe rând, miniştrii Guvernului Boc, unul mai strălucitor ca celălalt, şi-au dat în petic de fiecare dată când au avut ocazia. Dezacorduri flagrante, vorbe aruncate prosteşte, jigniri la adresa românilor – tot tacâmul a  fost acoperit, de-a lungul mandatelor acestor indivizi, altfel elite în partidul lor de vreme ce-au fost desemnaţi miniştri. Şi poate c-ar fi utilă o trecere în revistă a „capodoperelor” acestor personaje, ca să ne amintim care-s „calităţile” prin care ele s-au calificat în echipa reformatorului Boc.

Bunăoară, doamna Sulfina Barbu nu rupe gura târgului când face vorbire, dispreţuitor, de pensionari ca despre asistaţi social. Au fost alţii înaintea sa, mult mai „vedete”. Îi las pe Şeitan sau Botiş deoparte. Cu toţii pălesc în faţa celui ce-a fost trei luni ministrul Lăzăroiu. Care domn Lăzăroiu a intrat rapid în istoria celor mai detestaţi pedelişti (treabă dificilă, de altfel) atunci când i-a catalogat drept bogaţi pe românii care câştigă 800 lei/lună. E domnul Lăzăroiu cinic? Se califică!

Următorul pe listă, un ilustru anonim prin performanţele în cadrul Guvernului (şi aici e bătălie dură) – domnul Valerian Vreme. Domnul Vreme are la rându-i probleme cu oamenii în vârstă, pe care i-ar dori împuţinaţi în cel mai scurt timp cu putinţă: „Să facem în aşa fel încât persoanele în vârstă să fie cât mai puţine”, a declarat domnul Vreme la deschiderea anului şcolar, acompaniat de râsul cu gura până la urechi al primarului PD-L Cristian Poteraş. Să fie asta cu împuţinarea vârstnicilor una din strategiile PD-L de combatere a crizei? Cum va fi pusă pusă în practică? Nu le mai plătim pensiile? Le tăiem subvenţiile? Îi lăsăm să moară de foame şi de frig? Aşteptăm precizări de la Guvern.

Şi ca să termin cu domnul Vreme, faceţi, vă rog, un exerciţiu, şi tastaţi pe Google următoarele cuvinte: „Ministrul Comunicaţiilor nu ştie mai nimic”. Veţi avea acolo explicaţia pentru care domnul Vreme se califică în Guvernul Boc.

Mult mai celebru decât domnul Vreme este ministrul Educaţiei – Daniel Funeriu. Ştiu că vă veţi grăbi să invocaţi povestea cu pixeli drept argument pentru plasarea sa în Guvern. La suprafaţă, aşa pare. Numai că, în derularea mandatului său, domnul Funeriu ne-a dezvăluit că are o calitate indispensabilă pentru un ministru al Educaţiei în Guvernul Boc: nu ştie să vorbească româneşte corect. În unele cazuri, nu ştie să vorbească deloc şi se-ajută de sufleori. Dar astea sunt cazuri mai rare. „Problemele învăţământului românesc este…”, şi-a definit strategia domnul Funeriu. Drept pentru care, acordul subiectului cu predicatul sau genul substantivelor (vă amintiţi episodul „coleg”) – acestea sunt provocările reale ale celui însărcinat să facă reformă în Educaţie. Este domnul Funeriu incompetent şi incoerent? Se califică!

Cam în acelaşi registru apare şi bravul nostru coleg, Traian Igaş, omul care a reformat MAI de l-a pus pe butuci. Aici, terenul de gafe e vast. De la „Franţa, face ei ceva pe MCV-ul nostru” până la „Au fost disponibilizaţi poliţiştii care nu au avut sânge în instalaţie”, domnul Igaş e un monument de cinsim, incompetenţă, gargară politică şi incultură. Se califică? Se califică!

Haideţi să încheiem cu cel mai „de succes” ministru al ultimelor zile, domnul Teodor Baconschi. Autorul celui mai mare eşec de politică externă pe care l-a înregistrat România are seninătatea să pretindă public felicitări pentru ratarea integrării în Schengen. Aşadar, pentru că l-a precocupat mai mult interesul de partid căruia i-a promis 1 milion de voturi prin corespondenţă decât interesul naţional al aderării la spaţiul Schengen, domnul Baconschi zice că trebuie să-l felicităm. Ori, daţi-mi voie să recunosc, atâta tupeu n-am văzut la foarte mulţi pedelişti de-a lungul vremii. Drept pentru care, domnul Baconschi se califică fruntaş în actualul Guvern.

Stimaţi colegi,

Am ţinut să fac această recapitulare dintr-un motiv foarte simplu: nu cumva să uităm, nici noi, nici opinia publică, ce-a însemnat, în esenţa lui, acest Guvern. Chestie de igienă politică, vorba domnului Paleologu. Dincolo de ceasuri, tocuri sau poşete, rămân incompetenţa, glumele proaste şi gafele iremediabile.

P.S: L-am lăsat deoparte pe şeful (formal) personajelor de mai sus, domnul Emil Boc. Pentru simplul motiv că Emil Boc este el însuşi o gafă!

Senator  PSD +PC

Lector univ.dr. Adrian Țuțuianu

Am avut astăzi de ales între mai multe subiecte pentru declaraţia politică. Puteam să vorbesc despre eliminarea subvenţiilor la încălzire, despre anunţatele disponibilizări din sectorul bugetar, despre noile intenţii ale PD-L de impozitare a pensiilor sau, de ce nu, despre „succesul” Schengen. Adică, despre incompetenţa, cinismul şi impostura politică a actualului Guvern.
Numai că am auzit-o luni pe doamna Sulfina Barbu referindu-se cu seninătate la pensionarii din România ca la nişte dispreţuiţi asistaţi social, un fel de milogi stresanţi care ţin pe loc reforma statului PD-L. Şi brusc mi-au venit în minte Lăzăroiu, Funeriu, Igaş, Baconschi. Rând pe rând, miniştrii Guvernului Boc, unul mai strălucitor ca celălalt, şi-au dat în petic de fiecare dată când au avut ocazia. Dezacorduri flagrante, vorbe aruncate prosteşte, jigniri la adresa românilor – tot tacâmul a  fost acoperit, de-a lungul mandatelor acestor indivizi, altfel elite în partidul lor de vreme ce-au fost desemnaţi miniştri. Şi poate c-ar fi utilă o trecere în revistă a „capodoperelor” acestor personaje, ca să ne amintim care-s „calităţile” prin care ele s-au calificat în echipa reformatorului Boc.
Bunăoară, doamna Sulfina Barbu nu rupe gura târgului când face vorbire, dispreţuitor, de pensionari ca despre asistaţi social. Au fost alţii înaintea sa, mult mai „vedete”. Îi las pe Şeitan sau Botiş deoparte. Cu toţii pălesc în faţa celui ce-a fost trei luni ministrul Lăzăroiu. Care domn Lăzăroiu a intrat rapid în istoria celor mai detestaţi pedelişti (treabă dificilă, de altfel) atunci când i-a catalogat drept bogaţi pe românii care câştigă 800 lei/lună. E domnul Lăzăroiu cinic? Se califică!
Următorul pe listă, un ilustru anonim prin performanţele în cadrul Guvernului (şi aici e bătălie dură) – domnul Valerian Vreme. Domnul Vreme are la rându-i probleme cu oamenii în vârstă, pe care i-ar dori împuţinaţi în cel mai scurt timp cu putinţă: „Să facem în aşa fel încât persoanele în vârstă să fie cât mai puţine”, a declarat domnul Vreme la deschiderea anului şcolar, acompaniat de râsul cu gura până la urechi al primarului PD-L Cristian Poteraş. Să fie asta cu împuţinarea vârstnicilor una din strategiile PD-L de combatere a crizei? Cum va fi pusă pusă în practică? Nu le mai plătim pensiile? Le tăiem subvenţiile? Îi lăsăm să moară de foame şi de frig? Aşteptăm precizări de la Guvern.
Şi ca să termin cu domnul Vreme, faceţi, vă rog, un exerciţiu, şi tastaţi pe Google următoarele cuvinte: „Ministrul Comunicaţiilor nu ştie mai nimic”. Veţi avea acolo explicaţia pentru care domnul Vreme se califică în Guvernul Boc.
Mult mai celebru decât domnul Vreme este ministrul Educaţiei – Daniel Funeriu. Ştiu că vă veţi grăbi să invocaţi povestea cu pixeli drept argument pentru plasarea sa în Guvern. La suprafaţă, aşa pare. Numai că, în derularea mandatului său, domnul Funeriu ne-a dezvăluit că are o calitate indispensabilă pentru un ministru al Educaţiei în Guvernul Boc: nu ştie să vorbească româneşte corect. În unele cazuri, nu ştie să vorbească deloc şi se-ajută de sufleori. Dar astea sunt cazuri mai rare. „Problemele învăţământului românesc este…”, şi-a definit strategia domnul Funeriu. Drept pentru care, acordul subiectului cu predicatul sau genul substantivelor (vă amintiţi episodul „coleg”) – acestea sunt provocările reale ale celui însărcinat să facă reformă în Educaţie. Este domnul Funeriu incompetent şi incoerent? Se califică!
Cam în acelaşi registru apare şi bravul nostru coleg, Traian Igaş, omul care a reformat MAI de l-a pus pe butuci. Aici, terenul de gafe e vast. De la „Franţa, face ei ceva pe MCV-ul nostru” până la „Au fost disponibilizaţi poliţiştii care nu au avut sânge în instalaţie”, domnul Igaş e un monument de cinsim, incompetenţă, gargară politică şi incultură. Se califică? Se califică!
Haideţi să încheiem cu cel mai „de succes” ministru al ultimelor zile, domnul Teodor Baconschi. Autorul celui mai mare eşec de politică externă pe care l-a înregistrat România are seninătatea să pretindă public felicitări pentru ratarea integrării în Schengen. Aşadar, pentru că l-a precocupat mai mult interesul de partid căruia i-a promis 1 milion de voturi prin corespondenţă decât interesul naţional al aderării la spaţiul Schengen, domnul Baconschi zice că trebuie să-l felicităm. Ori, daţi-mi voie să recunosc, atâta tupeu n-am văzut la foarte mulţi pedelişti de-a lungul vremii. Drept pentru care, domnul Baconschi se califică fruntaş în actualul Guvern.Stimaţi colegi,
Am ţinut să fac această recapitulare dintr-un motiv foarte simplu: nu cumva să uităm, nici noi, nici opinia publică, ce-a însemnat, în esenţa lui, acest Guvern. Chestie de igienă politică, vorba domnului Paleologu. Dincolo de ceasuri, tocuri sau poşete, rămân incompetenţa, glumele proaste şi gafele iremediabile.
P.S: L-am lăsat deoparte pe şeful (formal) personajelor de mai sus, domnul Emil Boc. Pentru simplul motiv că Emil Boc este el însuşi o gafă!