Oamenii sunt nevoiţi să vândă la capul podului, de-a lungul şoselei, în praf şi mizerie, deşi susţin că deţin certificate de producător.
„Nu înţelegem deloc administraţia. Nu este şi interesul lor să obţină bani din taxele pe care le-ar impune pentru tarabele puse la dispoziţie? Este mai curat, mai igienic să stăm cu marfa întinsă pe jos, prin praf, decât să avem un spaţiu civilizat în obor, unde să o vindem? Este inadmisibil să ajungem să ne fie ruşine de munca noastră!”, se plâng aceştia.
Aşa se face că, în fiecare sâmbătă, sub pasarela peste calea ferată, pe drumul care duce spre locul unde se desfăşoară oborul săptămânal, stau înşiraţi micii producători de lapte şi brânză. Pentru ei, nu există spaţiu în târg, nu există tarabe…
Adriana Răceanu
foto: Cronica Găeştiului
„Nu înţelegem deloc administraţia. Nu este şi interesul lor să obţină bani din taxele pe care le-ar impune pentru tarabele puse la dispoziţie? Este mai curat, mai igienic să stăm cu marfa întinsă pe jos, prin praf, decât să avem un spaţiu civilizat în obor, unde să o vindem? Este inadmisibil să ajungem să ne fie ruşine de munca noastră!”, se plâng aceştia.
Aşa se face că, în fiecare sâmbătă, sub pasarela peste calea ferată, pe drumul care duce spre locul unde se desfăşoară oborul săptămânal, stau înşiraţi micii producători de lapte şi brânză. Pentru ei, nu există spaţiu în târg, nu există tarabe…
Adriana Răceanu
foto: Cronica Găeştiului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu