“Sub soarele sudului”, arhitectura unui destin în cartea lui Emil Stănescu

În urmă cu 30 de ani, Emil Stănescu i-a făcut mamei sale o promisiune, că va scrie o carte despre viaţa atât de frumoasă petrecută, în vacanţe, la Brezoaiele. “Ce m-a împins să spun asta, nici acum nu ştiu. După 30 de ani, azi, pot să-i arăt mamei cartea în care expun Brezoaiele aşa cum le-am văzut eu. Cartea aceasta nu reprezintă o descriere a istoriei, dar nu este nicio monografie. Am definit într-un stil propriu o enclavă cu un miez totalmente de aur, cu o viaţă complexă”, precizează autorul.
 <!-- more -->
Romanul “Sub soarele sudului” a fost bine primit de public, dar şi de critici. “Această carte te frapează din primul moment. Scriitorul vine şi ne propune un altfel de grafică. Şi-a dat seama că nu te poţi exprima doar prin cuvânt, ci şi prin scrierea acestuia. Emil Stănescu scrie adânc despre ţăranul român. Cartea aceasta este un protest. Demonstrează că se poate scrie în stil intelectual la fel şi despre provincie, şi despre oraş”, l-a descris George Toma Veseliu pe Emil Stănescu, arhitect în viaţa de zi cu zi, iar în restul timpului poet, eseist, dramaturg şi prozator.
Momentul lansării romanului “Sub soarele sudului”, cel de-al noulea volum al dâmboviţeanului Emil Stănescu, a coincis cu aniversarea, săptămâna aceasta, a 10 ani de la debutul editorial.