Google Sarbatoreste !

Heinrich Rudolf Hertz a studiat la universităţile din München şi Berlin. În 1883 a devenit docent privat pentru fizica teoretică la universitatea Christian-Albrecht din Kiel. Între 1885 şi 1889 a predat ca profesor de fizică la universitatea tehnică din Karlsruhe.

<!-- more -->

Din 1889 a fost profesor de fizică la Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität din Bonn. Hertz a murit la numai 37 de ani de granulatoza lui Wegner.

Hertz a descoperit în Karlsruhe cu ajutorul primului oscilator existenţa undelor electromagnetice. El a dovedit că acestea sunt identice şi se deplasează cu viteza undelor luminii. Rezulatatele lui au fost baza pentru dezvoltarea telegrafiei fără cablu şi a radioului.
Unitatea frecvenţei, Hertz, este denumită după el.
Hertz a descoperit în Karlsruhe cu ajutorul primului oscilator existenţa undelor electromagnetice. El a dovedit că acestea sunt identice şi se deplasează cu viteza undelor luminii. Rezulatatele lui au fost baza pentru dezvoltarea telegrafiei fără cablu şi a radioului. Unitatea frecvenţei, Hertz, este denumită după el. Hertz a murit in 1894, lasând in urmă mai multe cercetări importante, care au condus la descoperiri majore din domeniul electric, electroni si electrotehnic.
În 1888, Heinrich Rudolph Hertz demonstreaza ca perturbatiile generate de scânteia unei bobine de inductie, prezinta caracteristicile undelor radio, asa cum sunt ele descrise de catre Maxwell. Munca acestuia este continuata de catre Guglielmo Marconi în experimentele telegrafului fara fir, care utiliza codul Morse. Pâna în 1896, Marconi transmitea mesaje pe o distanta de câtiva kilometri.
Heinrich Rudolf Hertz s-a nascut la 22 februarie 1857 in Hamburg si a decedat la 1 ianuarie 1894, Bonn. Încă din tinereţe a dovedit înclinaţii către diverse meserii: a învăţat tâmplăria şi a lucrat şi la strung. La vârsta de 18 ani a terminat studiile medii şi a avut impresia că este destinat meseriei de inginer.S-a dus să studieze tehnica la München, dar după doi ani de studii a constatat că îl atrage mai mult activitatea ştiinţifică din domeniul fizicii. Atunci s-a mutat la Universitatea din Berlin, unde a început sa studieze matematica şi fizica. Studentul deosebit de sârguincios a fost remarcat de cunoscutul profesor de fizică Herman von Helmholtz, care l-a luat ca practicant în laboratorul său.

Cu acest oscilator Heinrich Rudolf Hertz a demonstrat doua probleme. Pe de o parte, ceea ce Maxwell doar teoretizase, si anume ca viteza de deplasare a undelor electromagnetice este egala cu viteza luminii si, a doua, cum se procedeaza pentru a face campurile electrice si magnetice sa se “detaseze” de conductoare si sa circule liber, ca unde electromagnetice. In modestia sa, Heinrich Rudolf Hertz credea ca descoperirile sale nu erau de nici un folos practic. Dar, chiar si la nivel teoretic, realizarile lui Heinrich Rudolf Hertz au adus zorii a ceea ce am putea numi “era electricitatii”.
In anu11891, fizicianul-matemalician englez Sir Oliver Heaviside spunea: “Acum 3 ani undele electromagnetice nu existau (erau invizibile). Acum ele sunt vizibile pretutindeni”. O alta mare descoperire a lui Heinrich Rudolf Hertz este efectul fotoelectric. Experimentele lui Heinrich Rudolf Hertz privind reflexia, refractia, polarizarea, interferenta si viteza undelor electromagnetice au pus bazele inventarii ulterioare a telegrafului fara fir si a radioului. Heinrich Rudolf Hertz a murit la 1 ianuarie 1894 la Bonn, Germania, in varsta de doar 37 de ani din cauza unei otraviri a sangelui.
Sir Oliver Lodge i-a recunoscut lui Heinrich Rudolf Hertz adevaratele merite ale realizarilor sale, si l-a caracaterizat astfel: “Era un suflet nobil, care a avut multi admiratori. Cei care l-au cunoscut au fost coplesiti de modestia si fermecati de amabilitatea sa. Era un prieten adevarat, un profesor respectat de studentii sai care veneau de la mare distanta sa-l vada, iar pentru familie sot si tata iubitor“.
Lucrarile stiintifice ale lui Heinrich Rudolf Hertz au fost traduse in engleza si publicate in 3 volume: ”Unde electrice“ (1893), ”Lucrari diverse” (1896) si “Principiile mecanicii” (1899).