Au venit doar câteva grupuri, dar au reușit să aducă spiritul sărbătorii Nașterii Domnului în casele noastre. Mai mari sau mai mici, copiii au făcut ulițele să răsune cu glasurile lor vesele făcându-i pe cei mari să iasă pe la porți cu covrigi, nuci sau mere pentru trăistuțele colindătorilor. Cu fiecare an care trece, însă, copiii care merg la colindat sunt tot mai puțini, semn că tradiția își pierde esența. Ne bucurăm, însă, deocamdată, de colindele copiilor care încă ne mai strigă la poartă “Primiți cu colindul?” și mergem să îi primim așa cum se cuvine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu