Împăratul roman Constantin cel Mare s-a convertit la creştinism, după cum o atestă scrierile istorice, printr-o minune dumnezeiască, în 312 d.Hr. Înaintea luptei cu împăratul Maxenţiu a văzut pe cer o cruce luminoasă pe care scria “hoc signo vinces” – “prin acest semn vei învinge”, punând apoi să se zugrăvească pe scuturile soldaţilor acest semn. Sprijinit pe puterea Sfintei Cruci, a atacat armatele mult superioare ale lui Maxenţiu, le-a învins la 28 octombrie 312 şi a cucerit scaunul de la Roma.
Ca urmare, la câteva luni, noul împărat a emis Edictul de la Milan (3131), prin care se acorda deplină libertate creştinismului. Acesta devenea, din religie persecutată, religie tolerată, cu libertăţi asemănătoare celorlalte religii.
A generalizat ca zi de odihnă duminica
După acest Edict care consfinţea libertatea credinţei creştine, împăratul Constantin a întreprins o serie de acţiuni menite să îmbunătăţească viaţa creştinilor. În acest sens, a desfiinţat pedepsele necreştine precum răstignirea, a abolit dreptul tatălui de a-şi vinde sau omorî copiii, a favorizat eliberarea sclavilor, a stimulat ajutorarea văduvelor, săracilor şi bolnavilor, a aprobat înfiinţarea justiţiei şi instanţelor episcopale, a dat legi pentru administrarea Bisericii creştine, a generalizat ca zi de odihnă duminica, ziua Învierii lui Hristos, ş.a. De asemenea, a iniţiat construirea de noi biserici în toate zonele imperiului său, sau repararea celor existente. O altă mare înfăptuire a sa a fost construirea, din temelii, a unei mari cetăţi, care va purta secole de-a rândul numele Constantinopol (“oraşul lui Constantin”).
Alături de el se cinsteste şi mama sa, Elena, care a întărit şi a răspândit credinţa ortodoxă. Tradiţia afirmă că, datorită eforturilor Elenei, a fost găsit lemnul Sfintei Cruci, pe care a fost răstignit Iisus, şi au fost construite biserici la Bethleem, Golgota şi pe Muntele Măslinilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu