NORMELE UE. Cum se fabrică ţigările "inteligente" la Găeşti.

  Ţigările care se sting singure, numite şi inteligente sau anti-incendiu, au intrat şi pe piaţa românească. Ne-a cerut-o Uniunea Europeană. Dar cum se vad normele UE în Găeşti, Dâmboviţa? Ne explică fumătorul Sache de la Oborani.

Pe scurt, pe piaţă rămân doar ţigările care se sting singure dacă nu sunt fumate, tocmai pentru a evita apariţia incendiilor provocate de neglijenţa vicioşilor. Singurele exceptate de la aceste prevederi legale sunt ţigările de foi. Dacă la Bucureşti dispoziţiile sunt, în general, respectate, provincia rămâne la fel de ruptă de mesajele comunitare: lumea ştie vag ce este ţigara “cu tendinţă redusă de aprindere” şi nici nu o cumpără deoarece nu este de găsit în magazine.  Reporterii “Evenimentul Zilei” au fost la Găeşti, la 70 de km distanţă de Capitală, în căutarea ţigărilor anti-incendiare. Nu au reuşit să dea de urma lor: folclorul referitor la aceste ţigări, însă, este bogat.

Fără milă faţă de Courtney Love

De când se ştie el fumător pe pământ, Marin Cismaru, zis “Sache de la Oborani”, a fumat ziare tipărite cu tot felul de titluri: titluri de articole cu crime, cu violuri, cu divorţ la vedete, război în Irak, poveşti de dragoste sau ştiri cu Bin Laden, Mitică Dragomir şi verii Becali.

Tot ce scoate fum, de la hârtie la păpuşă de porumb, a fost bun şi a fost transformat în ţigară ca să umple cu fum plămânii lui Sache. La urma urmei, când fumezi la Găeşti este la fel de scump ca la Bucureşti sau la Oborani de Dâmboviţa, iar Marin Cismaru de-aia nici n-a plecat la Bucureşti, ci a rămas locului, în satul lui.

În tinereţe, omul a fost sudor pe la Casa Republicii şi la metrou, dar acum s-a întors acasă - aici parcă şi fumul iese mai drept dintr-o ţigară. “N-am bani, domnule, eu fumez  ziare”, ne explică el, în timp ce rupe cu grijă o bucăţică de ziar. Pe pagina de ziar, un titlu uriaş - “Courtney Love şi-a arătat sânii pe scenă”- dar Sache nici nu-l vede, e sigur că în momentul ăsta nici nu-l interesează nişte sâni. Omul decupează încet bucata de ziar şi din titlu mai rămâne - “Courtney Love şi-a arătat”.

Pas cu pas

Sache nu este, însă, interesat că mutilează un titlu de ziar, fiindcă plămânii lui freamătă de aşteptare: bagă o mână ca o gheară moale în buzunarul pantalonilor şi scoate nişte fire de tutun. I le-a dat unul care lucrează la bogătaşul Zet Ion, din localitate, unul care are siloz de cereale şi care pune şi tutun la uscat.

Marin Cismaru presară praful de tutun măcinat pe bucăţica ruptă din ziar, scoate apoi o limbă neagră şi întinde saliva lung, pe marginea foiţei. Lipeşte apoi grijuliu şi netezeşte delicat ţigara, să n-o turtească. “Gata, asta e”, ne zice el, arătându-ne un cilindru micuţ de hârtie tipărită. Când scapără chibritul şi aprinde, vedem că “sânii pe scenă” ai lui Courtney din titlu vor arde primii.

 Îi respectăm primele trei fumuri lui Sache, apoi îi spunem că Uniunea Europeană a băgat pe piaţă doar ţigări anti-incendiu, cu “tendinţă redusă de aprindere”. “Cum vine asta?”, întrebă el, nu înţelege asta cu “tendinţa redusă”. “A, zice el dumirit, păi e bună treaba asta. Mai vii băut pe-acasă, cu tendinţă mare să te culci şi mai adormi dracu’ cu ţigara înfiptă în gură, mai dai şi foc la casă. Şi-acu’, iarna, unde să pleci? În ţările calde?”

 Nu ştiu, nu cunosc

Orice vânzător de ţigări împarte lumea în două: fumători şI nefumători. Aşa fac şi vânzătorii din debitele Găeştilor, oraş cochet, cu două parcuri şi multe magazine. Oamenii sunt trecători pe pământ, pufăie puţin şi pleacă dincolo, doar el, tutunul şi magazinele cu tutun rămân veşnice. Eventual, cu preţuri afişate. “Nu ştiu, nu cunosc, n-am auzit de asta. Ţigări am adus chiar şi azi, dar nu ştiu nimic de astea anti-incendiu”, ne spune Dinu, un vânzător de la magazinul Total, din strada 13 Septembrie.

 Omul e categoric: nu ştie, n-a auzit, nu l-ar convinge niciun dicţionar enciclopedic că s-au inventat ţigările cu care poţi să adormi în pat cu gura căscată, fiindcă se sting singure. Mai încolo, la magazinul ANT, de lângă piaţă, vânzătoarele ne mărturisesc franc: “N-avem ţigări speciale. Terminăm stocul vechi şi vom aduce atunci”.

Mai multă civilizaţie

Prin faţa magazinului trec Doina Moinescu (47 ani) şi Naomi Voicu (18 ani). Mamă şi fiică, una are fii, alta are fraţi. “Băieţii mei sunt fumători”, spune mama. “Fraţii mei fumează”, confirmă fiica. Amândouă sunt de acord că ţigările anti-incendiu sunt bune şi că doar o structură economică evoluată putea produce astfel de ţigări. Descoperă rapid şi dezavantaje: “Acum, că se sting ţigările singure, unii vor arunca şi mai mult pe jos”, zice mama. “Mai multă civilizaţie. Unii fumători nici nu se uită unde aruncă ţigările”, confirmă şi fiica.

Gigi Becali, salvatorul

 Alături, într-un părculeţ de lângă Casa de Cultură, trei măturătoare de la IGO, Întreprinderea locală de Gospodărire, stau pe-o bancă, fumează şi flecăresc. E pauză şi nu vor să-şi ocupe timpul cu anti-incendii. Una mă întreabă, totuşi, ce este cu anti-incendiara. A, e o ţigară “inteligentă” care se stinge singură când n-o fumezi? Păi, aia e inteligenţă? Care-i prostu’ să nu-şi fumeze ţigara toată, la cât costă azi un pachet? Se elimină incendiile accidentale? Şi ce-i dacă-ţi arde casa? Vine Gigi Becali şi-ţi face alta, îţi pune şi gresie. “Lasă, maică, să ardem, că prea ne-am înmulţit şi ne-am înrăit, şi prea o ducem prost mulţi din noi”, conchide ea într-un târziu. Colegele pufnesc în râs.

 Când moartea se strâmbă la tine

 Nicolae Rădulea (76 ani), din Meri- Mogoşa, este mai temperat: “Am lucrat la Canal, aduceam acasă boxuri întregi de ţigări, dar n-am auzit de aşa ceva până acum. Ţigări anti-incendiu, hm. E un lucru bun, dar mai bine inventau ceva să te laşi definitiv de ele”.

 Probabil, cel mai destins dintre toţi este Gheorghe Fulga (59 de ani), care ne-a spus: “În 2004 s-a strâmbat moartea la mine şi am zis să las ţigările. Dar nu te lasă ele pe tine, că uite câte cadouri îţi fac ăia care le produc. Au adus acum ţigări care se sting singure, mâine vor inventa ţigările pe care să le fumezi de la distanţă, din ochi”.

 Banda Tutunarilor, între operaţiuni speciale şi ţigări speciale

 “De câte ori sting ţigara, mi-amintesc de Banda Tutunarilor, era numai ţigani acolo. Aveam 7 ani când i-a împuşcat jandarmii pe 12 din banda lor. Cred că Tutunarii s-ar fi înscris primii să cumpere ţigările astea anti-incendiu. Nu de alta, dar ei trebuia să păzească pădurea de incendii, fiindcă pădurea îi ascundea şi era bârlogul lor”, ne povesteşte Bratu Ion, un locuitor din Răscăieţi.

 “Ăştia, Tutunarii, erau de pe la Vătaşi, numai ţigani, sau cum le zice azi, romi. Era 1946, era foamete şi mama făcea mălai din mătură, aşa povestea ea. Ţiganii din banda Tutunarilor omorâseră un popă, spre Fierbinţi. Ei stăteau într-o moară părăsită, spre Vătaşi, şi jefuiau oriunde pentru mâncare, că era foamete. Pe-atunci, poşta se făcea cu căruţa, dar ei nu voiau bani, că nu aveau valoare banii. Tutunarii căta mâncare.

Într-o zi a trecut un popă pe drum şi sfinţia sa a avut o măciucă la îndemână. Când l-a atacat hoţii să-i ia traista, l-a pălit pe unul în cap de a căzut ăla şi nu s-a mai ridicat. Atunci au tras Tutunarii în popă, că aveau pistoale. L-au nimerit şi popa a murit. Imediat a început vânătoarea Tutunarilor, lumea se săturase de ei. Şef la jandarmi în regiunea asta era unul, Bratu, iar el a chemat ajutoare de la Târgovişte. I-a prins pe Tutunari într-o magazie, la locul numit “La Bodeanţă”. Acolo au tras unii în alţii, hoţii în jandarmi şi invers. Bratu cică a nimerit doi. Care din ţigani a fost prinşi apoi de jandarmi, i-au împuşcat în drum şi au raportat că au vrut să fugă de sub escortă.

Aşa se proceda pe-atunci, nici nu te mai ducea la judecător, că te executa, cred că de-aia nici nu erau atâţia hoţi ca azi. Mai pe urmă, pe unul din Tutunari l-a omorât lumea de la Petreşti, că l-au recunoscut. Banda asta a Tutunarilor a fost vestită, ei furau între Cioclocov, la olteni, şi Dâmboviţa, pe pădurile de pe Câineanca, Cerăt sau Satuvechi. Ajungeau şi spre Bucureşti, spre Pădurea Neagră, la Bolintin, aveau ascunzişuri peste tot”.

În Capitală, ţigarete anti-incendiu de cel puţin o lună

 La Bucureşti, cu unele excepţii, “ţigările inteligente” sunt pe tarabe de cel puţin o lună. “Practic, vindem din luna septembrie acest tip de ţigări. Nu s-a cunoscut la preţ schimbarea de marfă, dar nu exclude nimic”, ne-a declarat Mara Scarlat, manager al unui magazine alimentar din zona Gara Basarabi, lucru confirmat de afacerişti din zonele Universitate, Piaţa Victoriei, Romană, Sălăjan.

 Comercianţii susţin că au făcut comenzi mari încă de la primele zvonuri apărute pe piaţă. “Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) a informat, încă din luna februarie, despre faptul că  producătorii , importatorii de ţigarete şi vânzătorii cu amănuntul au obligaţia să se asigure că nu vor mai introduce pe piaţă şi vor lichida stocurile de ţigarete care nu au tendinţa redusă de aprindere”, ne-a declarat preşedintele ANPC, Constantin Cerbulescu.

Sancţiuni

 În cazul nerespectării prevederilor legii, producătorii riscă amenzi între 3.000  şi 30.000 lei, iar distribuitorii pot fi obligaţi să plătească sume cuprinse între 700 lei şi 7.000 lei. Surse din ANPC ne-au dezvăluit, însă, că cel puţin până la sfârşitul anului, controalele ANPC în acest sens vor fi “relaxate”.

“Criza economică mondială este un element de forţă majoră, greu predictibil. S-a decis ca, din cauza contextului economic, cu criza şi cu stocurile mari de ţigări vechi aflate la unii comercianţi, să nu exagerăm cu controalele pe domeniul acesta şi să le lăsăm un respiro. Oamenii trebuie ajutaţi, nu decapitaţi pentru o chestiune la care nu s-au aşteptat că o va face UE”, ne-a spus sursa anterior menţionată, sub condiţia anonimatului.