Romaniii sarbatoresc Ignatul

Ziua de 20 decembrie  este denumită popular  Ziua Ignatului sau Ignatul Porcilor. În această zi românii marchează începutul sărbătorilor de iarnă prin sacrificarea porcului, urmată de pomana acestuia. La sate, dis-de-dimineaţă  toţi membri familiei se pregătesc pentru îndeplinirea sarcinilor legate de această sărbătoare, trasate cu o seară înainte de capul familiei. Bărbaţii înjunghie şi taie porcul apoi îl pârlesc cu paie strânse de peste an.  Mai apoi, se pune o mantie  peste el iar cei mici se suie pe el pentru a prevesti bucuriile şi veselia din anul care va veni. Femeia împarte carnea pe categorii.  Se alege carnea pentru cârnaţi, tobă, pentru friptură, picioarele sunt folosite la piftie, slănina este pusă la afumat, iar intestinele sunt umplute cu carne proaspătă.
Sacrificiul sangeros al porcului şi pârlitul în ziua de Ignat este o practică preistorică ce supravietuieşte în ţinuturile româneşti. Ca fiecare sărbătoare românească, şi Ignatul este una plină de obiceiuri, legende şi superstiţii. Se spune că în noaptea dinaintea Ignatului porcul îsşi visează cuţitul sau se visează cu mărgele roşii la gât. La tăierea porcului nu trebuie să asiste nici un milos, existând credinţa că porcul moare cu greutate, iar carnea nu va mai fi bună, iar după ce acesta nu mai mişcă, i se face o cruce şi se presară sare pentru ca sufletul porcului să iasă din corp.Bâtrânii mai spun că în ziua de Ignat e bine să vezi sânge ca să fii ferit de boală tot anul următor. Găsirea de sînge închegat în inima porcului este un semn bun, acest lucru însemnând noroc la bani.